Saracia şi perspectivele neclare fac din România şi Republica Moldova un teren fertil pentru traficanţii de iluzii. Tot mai mulţi români, de pe ambele maluri ale Prutului, îmboldiţi de speranţa mântuirii sau tentaţi de avantajele materiale pe care le oferă în prima fază sectanţii, sunt racolaţi de nenumăratele organizaţii obscure apărute imediat după căderea regimului comunist şi ajunse deja într-o perioadă de relativă de înflorire. Despre acest subiect s-a discutat încă de la începutul anilor ‘90, o perioadă în care lumea părea mai mult decât dornică să caute formule neconvenţionale şi miraculoase de ieşire dintr-un impas aparent cronicizat. Fenomenul evoluează mai degrabă în funcţie de o atitudine decât de o conjunctură. “Mai mult decit lipsa credinţei, ceea ce frapează la tinerii de astazi este disponibilitatea faţă de tot felul de credinţe”, spunea un renumit sociolog. S-a vehiculat ideea că mai mult decât alţii, românii ar fi dispuşi să se lase seduşi de promisiuni direct proporţionale cu marile lor frustrări şi speranţe...
